Un post cât o zi de post – povestea unui blogger’s stalker

Deci,

urmează un mic fragment din filmul unei/unor sesiuni tipice de navigare pe blogurile de limbă româna în care rolul principal și unic este jucat de subînsemnatul.

Deci,

primul popas este invariabil persona la care ajung via Bookmarks

dacă aveți timp să intrați folosind linkul nu vă va lua timp mult ca să vă faceți o idee despre proprietar; este blogul în care găsesc cele mai multe articole care mă fac curios să merg cu cititul mai departe. Apar și teme care mă atrag mai puțin evident dar comparativ cu celelalte bloguri e de departe în topul celor citite de mine. Datorită faptului că-l accesez des și comentez destul de mult, în cea mai mare parte în acord cu opiniile lui sau ale celor cărora le face prezentarea pe blog, am fost acuzat de un prieten în mod direct și de alții prin asociere că aș face parte din categoria yesmenilor lui (s-a folosit un termen mai dur de fapt). Evident respectivii nu fac parte din simpatizanții lui , drept urmare nici ai mei. Pierderea lor.

de la el alunec pe blogroll la vale până la categoria evanghelicilor de unde pot decola spre mariuscruceru.ro

din nou nu e greu de ghicit ce caut în curtea unui campion al succesului, involuntar după cum o spune el destul de des, la publicul virtual evanghelic: nu ai cum să ratezi un spectacol atunci când vezi mulțimea grămadă în jurul unui om; ține de natura umană să vrei să înregistrezi măcar la nivel formal, informativ ceea ce se întâmplă. În fapt ăsta e și motivul principal al vizitelor mele destul de dese acolo, uneori chiar mai dese decât la persona. Cu proprietarul blogului am avut câteva întâlniri virtuale pe care nu le pot încadra neaparat la amicale deși nu au fost decât vreo două în care am simțit mai acut ascuțișul penei lui. Ce-i drept și eu am contribuit la reacțiile lui mai dure atunci când am dat de un articol sau o idee care mi s-au părut că sar calul bunului simț evanghelic. Evident trebuie să păstrez proporțiile și să țin cont și de faptul că activitatea lui pe blog este doar o mică extensie a celei civile din care lasă să se vadă doar frânturi pentru că restul se poate afla de la prieteni și (ex)colegi și nu totdeauna cu rezultat favorabil imaginii lui. Ca grad de afinitate cu ideile și stilul lor de prezentare ar fi greu să-l încadrez în grupul celor cu care empatizez. E greu să-l închizi într-o cutie poate și pentru că-i place să-și construiască singur cutiile (nu pe cele muzicale) și evident că nu agrează amestecul altora în proces. Uneori îmi crează imaginea omului-orchestră care nu reușește de câte ori vrea să păstreze armonia tuturor instrumentelor, fapt care-l face uneori să fie o companie virtuală nu chiar plăcută.

tot de pe blogroll-ul lui persona ajung imediat la româniaevanghelică

de la omul-orchestră la omul-listă pasul este mic pentru mine dar destul de mare în realitate dacă ținem cont de distanța la care este ținut al doilea de primul de ceva vreme. Un alt prieten câștigat în urma unor întâlniri virtuale indirecte. Ultimul meci s-a terminat în mod normal cu victoria lui (nu există înfrângeri înregistrate de cronici în dreptul lui până acum). Vizita mea pe comitatul lui are scopul de a găsi linkuri la alte bloguri la care intru mai rar și nu le păstrez la Bookmarks și uneori de a savura o eventuală șarjă de-a lui asupra inamicilor marcă înregistrată deja. Nu e bine să ți-l faci dușman deși, după unii, nici prieten.  N-am reușit cu toată inteligența mea să aflu care sunt criteriile lui după care aprobă comentariile ca să dau un exemplu de lucru care poate ține pe cineva la distanță de blogul lui. Why bother? este concluzia evidentă a oricui încearcă să-i intre în grații.

urmează drezina unul din blogurile de pe o listă mintală în care trec pe toți cei care cred că merită mult mai mult spațiu virtual

cum am spus, e unul din cele care merită mai mult spațiu de antenă decât are în general. Una din supărările pe care le am este aceea că blogării de succes nu au prins suficient din spiritul creștin de acordare a întâietății celui de aproape. Am efectiv pică pe cei care după ce au câștigat masa de cititori folosind combinația de talent, șansa primului venit, poziție socială și rețeaua de prieteni se așează confortabil în fotoliul succesurilor blogheristice și văd în promovarea altora un pericol sau o pierdere de vreme în cel mai fericit caz. Pentru mine, un păcat din cele care nu se iartă, aflat pe primul loc în cele 10 porunci ale creștinului pe virtual. Drezina are sectorul de piață asigurat, câștigat cu migală prin talent și efort constant. O reală plăcere lectura lui.

pasăreaphoenixremixed

un nume de blog mai ciudat la prima vedere, nume care trădează ceva din genul de umor practicat de proprietar. Foarte variat ca teme abordate, scris în ritm alert cu un simț al umorului pe care-l apreciez cu ușurință. Mă atrage, în afară de subiectele tratate, stilul scriiturii și personalitatea care se ghicește în spate. În alte condiții (distanța geografică fiind principala piedică) cred că mi-ar  fi făcut plăcere o întâlnire, două, trei face-to-face.

dyobodiu alias Frică și Cutremur

unul din cazurile de excepție în care cineva are suficient talent și energie ca să reușească aproape în exclusivitate prin forțe proprii să conteze pe piața blogurilor evanghelice ca fiind un must read. Din nou, e greu să găsesc un post care să nu mă captiveze suficient ca să merg până la capăt și să adaug și părerea mea. Ca și în cazul drezinei invidiez talentul de a exprima în fraze concise, logice lucruri interesante pe care cu greu le poți demonta chiar fără să fii pe aceeași lungime de undă cu el.

Voi încheia cu o enumerare de bloguri care intră în categoria aproape-familie. E vorba de oameni care nu m-au dezamăgit aproape niciodată pentru că în afară de talent la scris, cititul lor îmi crează o senzație de relaxare, de homecoming. Nu e nevoie să fiu de acord cu tot ce spun; e suficient că am sentimentul că sunt frate cu ei la nivel mai profund decât cel al amabilităților reciproce. În categoria aceasta intră și o parte din blogurile prezentate mai sus, vă las să ghiciți care.

Deci,

vaisamar

agnusstick

monologhia

adamaica

camix

71gânduri

gabyexmachina

Le cer iertare că nu povestesc mai multe despre ei aici,dar fiind parte din familie sper că vor înțelege că au adormit toți spectatorii încă de la al doilea rând al postului și nu vreau să irosesc vorbele frumoase acum ci le voi lăsa pentru altă ocazie.

(de fapt era să adorm eu ca să fiu sincer)